A great p0em

ghicitori matematice

Ghicitori

 Vine-o raţă pe un lac

                 Şi începe-a prinde peşte,

 Apoi una mai soseşte.

                 Adunate câte fac?

                 Pe câmpie sunt doi miei.

                 Negrii şi cu clopoţei.

                 Unul alb născut în urmă

                 Se adaugă în turmă.

                 Vreau acum să-mi spui şi mie:

                 Câţi mieluţi sunt pe câmpie?

                 Am trei morcovi în paner

                 Şi unul în frigider

               Câţi sunt toţi? Dacă vei ştii

                 Un măr galben vei primi.

 Patru şoricei pe câmp

                 Ronţăie grâu şi porumb.

                 Dup-un timp mai vine unul

               Caţi servesc acum dejunul?

                 Am cules azi din pădure

                 Cinci coşuleţe cu mure.

                 Mai culeg un coşuleţ.

                 Spune-mi , dacă eşti isteţ

                 Care coşuri am cu mure

                 Adunate din pădure?

               Am în coş şase alune.

                 Dacă Irinel aduce

                 Încă o alună dulce,

                 Câte-s toate,de vei ştii,

                 Un mar roşu vei primi.

                 Într-un cuib sunt şapte oua.

                 Vor ieşi deci şapte pui.

                 Vine cucul din pădure

                 Şi depune oul lui.

                 Câte-s toate, poţi să-mi spui?

                 Pe o scoarţă de copac

                 Sunt opt gâze lucitoare.

                 Mai iese una la soare,

                 Adunate, câte fac?

                 În poiana e o floare

                 Roşie e la culoare.

                 Încă noua-s galbene.

                 Socoteşte repede.

               Câte flori cu toate sunt

                 Şi se leagănă în vânt?!

Exercitii de citire expresiva

Citiți pe roluri dialogurile!

Închipuie-ţi, plouă, e frig şi pisica cea cafenie, cu urechi negre şi ochi albaştri vine din grădină, şi trece pipăind pietrele pentru a vedea dacă merită să le atingă cu labele, privind sfidător la câinele care se smuceşte în lanţ. Apoi se întoarce cu spatele, mişcând ritmic coada înălţată, se îndreaptă spre intrare şi împinge cu capul uşiţa ei, tăiată în uşa mea.

Uneori eu, stăpânul, îl las şi pe câine să intre în casă, să dea o tură prin camere. Şi de multe ori o vede pe pisică în patul înalt şi larg, şi latră la dânsa.
Într-o zi, pe când eu eram plecat iar pisica se întinsese pe plapumă, Pătat sări în două labe la fereastră şi privi înăuntru. Da, pisica dormea dusă. Nu se uita numai câinele. Cocoşul, cele trei găini şi căpriţa veniră şi ei, ba şi un pui de arici, stârnit de înghesuiala de la fereastră, se căţără pe tulpinile de iederă. Doi hârciogi galbeni care nu îndrăzneau să iasă de sub coşar de teama pisicii urcară la fereastra alăturată. Măgarul dete buzna şi dânsul şi îşi ridică picioarele din faţă pe zid, între hârciogi. Cum toată dimineaţa se spetise trăgând cotiga cu varză, îi întrebă pe vecinii cei galbeni:
- Da' ce-a lucrat de doarme aşa mult?
Hârciogii, ursuzi din cauza vremii rele şi a durerii de spate deoarece le dădusem voie să-şi care nişte saci cu provizii de pe ogor, răspunseră printre dinţi:
- Ce să lucreze, nici măcar boabe nu cară, ca noi. Stăpânul îi pune hrana sub bot.

Găinile cotcodăciră:
- Face cumva ouă?
Iar cocoşul:
- Nu face ouă ca voi, nici nu cântă ca mine.
- Taci că tu eşti de vină, au spus toţi, dimineaţa nu cânţi destul de tare şi nu te aude.
- Ceee? Stăpânul se trezeşte numai după glasul meu, care se aude la trei mile de aici. Ceasul lui poate să se strice dar vocea mea nu.
Şi cocoşul strigă un cucurigu atât de tăios încât cei din jur îşi astupară urechile iar pisica sări speriată. Văzu toate capetele acelea la ferestre şi se zburli. Furioasă pe câine care o făcuse de ruşine arătând tuturor ce animal leneş este, hotărî să se răzbune.

A doua zi merse la câine şi spuse încolăcindu-şi coada stufoasă în jurul labelor:
- Uite ce m-am gândit, când stăpânul pleacă şi te lasă liber prin curte vino în casă şi dormi şi tu în patul cel înalt şi moale...
Pătat nici nu mai gândi de bucurie. Cum plecară stăpânii, veni fuga la uşa pisicii. Pisica vorbea de după uşă:
- O doamne, stăpâna a făcut prea cald în casa asta, ar trebui să împing puţin fereastra, să se mai răcorească.

- Lasă aşa, te rog, zise câinele, murat de burniţa de toamnă şi scoţând aburi pe nas. Îşi băgă capul prin uşiţă şi intră pe jumătate dar nu putu să treacă, deoarece era mai mare decât deschizătura. După multe sforţări mai alunecă un pic, apoi rămase înţepenit. Pisica îl tot îndemna:
- Hai, fă un efort!
Câinele se tot împingea dar degeaba.
- Ai blana deasă şi cârlionţată, stai puţin, dacă te tund vei fi mai subţire şi vei încăpea sigur. Aduse foarfeca şi începu a-i ciopârţi din blană.
Câinele mai alunecă puţin prin deschizătură şi se înţepeni şi mai rău. Nu mai putea să se mişte nici înainte, nici înapoi. Dacă văzu aşa, pisica se uită la ceasul cel mare din casă şi începu a se văicări:
- O, doamne, nu mai e mult şi vin stăpânii şi ne prind, va fi vai şi amar de pielea noastră. Şi făcând o figură disperată începu să-l tragă pe câine de urechi.
Pătat, îngrijorat şi el, nu zicea nici pâs şi se lăsa tras de urechi, bucuros să scape mai repede. Şi pisica trăgea şi trăgea, iar câinele îi zicea:
-Trage mai tare, te rog! şi speriat că îl vor prinde stăpânii nici nu mai simţea durerea.

Când am venit acasă l-am găsit pe Pătat înţepenit în uşiţă, cu urechile lungi ca la cockeri şi blana ciopârţită. A trebuit să tai uşa cu ferăstrăul ca să-l scot, apoi l-am dus la tuns. A stat în hol până i-a crescut blana. S-a împăcat în cele din urmă cu pisica. Sâmbăta şi duminica are voie şi el în casă. Ea doarme pe pat iar el sub pat. Dar urechile i-au rămas lungi...

for the good times

Create a free digital scrapbooking design

For all the teachers out there

The dinner guests were sitting around the table discussing life.
One man, a CEO, decided to explain the problem with education. He argued, "What's a kid going to learn from someone who decided his best option in life was to become a teacher?"
He reminded the other dinner guests what they say about teachers: "Those who can, do. Those who can't, teach."
To stress his point he said to another guest; "You're a teacher, Bonnie. Be honest. What do you make?"
Bonnie, who had a reputation for honesty and frankness replied, "You want to know what I make? (She paused for a second, then began...)
"Well, I make kids work harder than they ever thought they could.
I make a C+ feel like the Congressional Medal of Honor.
I make kids sit through 40 minutes of class time when their parents can't make them sit for 5 without an IPod, Game Cube or movie rental.
You want to know what I make?" (She paused again and looked at each and every person at the table.)
“I make kids wonder.
I make them question.
I make them apologize and mean it.
I make them have respect and take responsibility for their actions.
I teach them to write and then I make them write. Keyboarding isn't everything.
I make them read, read, read.
I make them show all their work in math. They use their God given brain, not the man-made calculator.
I make my students from other countries learn everything they need to know in English while preserving their unique cultural identity.
I make my classroom a place where all my students feel safe.
I make my students stand, placing their hand over their heart to say the Pledge of Allegiance to the Flag, One Nation Under God, because we live in the United States of America.
Finally, I make them understand that if they use the gifts they were given, work hard, and follow their hearts, they can succeed in life."
(Bonnie paused one last time and then continued.)
"Then, when people try to judge me by what I make, with me knowing money isn't everything, I can hold my head up high and pay no attention because they are ignorant... You want to know what I make?
I MAKE A DIFFERENCE.
What do you make Mr. CEO?"
His jaw dropped, he went silent.

A lovely English song

Din dor de mama...

Cand Dumnezeu a creat mamele

Cand Dumnezeu crea mamele era in a sasea zi, cand un inger i-a aparut si i-a spus: "O sa cam ai de lucru la aceasta creatie…"
Si Dumnezeu i-a raspuns: "Ai citit punctele acestei cereri?
· Trebuie sa se poata spala, dar sa nu fie din plastic;
· Sa aiba 180 de parti mobile…toate sa poata fi inlocuite;
· Sa alerge dupa cafea neagra;
· Sa aiba poale care sa dispara atunci cand sta in picioare;
· Un sarut care sa poata vindeca orice, de la un picior rupt si pana la o legatura de dragoste terminata prost;
· Sa aiba sase perechi de maini;
Ingerul si-a scuturat capul incet si a raspuns: "Sase perechi de maini…in nici un caz."
"Dar nu mainile sunt cele care imi fac mie probleme" a spus Dumnezeu "Ci cele trei perechi de ochi pe care mamele trebuie sa la aiba."
"Asa este modelul standard?" a intrebat ingerul.
Dumnezeu a dezaprobat "O pereche ca sa vada prin usa inchisa atunci cand intreaba: copii ce faceti acolo? O alta pereche in spatele capului pentru a vedea ceea ce nu ar trebui si bineinteles ultima in frunte pentru a se putea uita la copil cand acesta greseste si trebuie sa-i spuna: te inteleg si te iubesc.
Doamne, spuse ingerul, mai bine lasa pe maine…
"Nu pot" i-a raspuns Dumnezeu "Sunt asa de aproape de a crea ceva atat de apropiat mie. Deja am creat mama care se face singura bine atunci cand este bolnava…care poate hrani o familie de sase persoane cu un singur hamburgher…"
Ingerul a verificat modelul si a spus "Este prea firava".
"Dar este rezistenta!" a raspuns Dumnezeu "Nu poti sa-ti imaginezi cate poate indura mama asta!"
"Poate sa gandeasca?"
"Nu numai ca poate sa gandeasca dar poate rationa si face compromisuri." a spus Creatorul.
In final, ingerul s-a aplecat si si-a trecut degetele pe obrajii mamei. "Exista o crapatura" s-a pronuntat el. "Ti-am spus ca te straduiesti prea mult cu acest model."
"Nu este o crapatura" a raspuns Domnul "Este o lacrima"
"La ce foloseste?" a intrebat ingerul.
"Este pentru fericire, pentru tristete, pentru dezamagiri, penrru durere, pentru singuratate si pentru mandrie."
"Esti un geniu!" a exclamat ingerul.
Domnul s-a uitat trist si a spus "Dar nu am pus-o eu acolo!"